Mulți ani, când ajungeam la Sibiu, mâncam în aceleași locuri, adică la Crama Sibiului Vechi unde sunt și erau mereu chelneri cu un simț contemporan al umorului și la Hermania, pentru ale lor tartine cu untură și ceapă. Cu ocazia festivalului SoNoRo și a teambuilding-ului Yum Stops în orașul în care Crăciunul începe cel mai devreme din țară, mi-am schimbat în sfârșit opririle culinare, iar un restaurant ce mi-a lăsat o impresie bună în ambele vizite din sezonul toamnă-iarnă a fost Hochmeister.
Amenajarea locului este făcută de arhitectul Cristian Corvin, iar de vreo trei ani restaurantul a fost preluat de niște antreprenori tineri, care jonglează frumos cu business-ul și preparatele culinare, atât de frumos că locul se află pe lista Gault&Millau încă din 2018.
Restaurantul are două încăperi luminoase unde poți lua masa și o cameră amenajată ca loc de joacă pentru copii. De fiecare dată când am mers, am văzut familii cu copii, dar cumva, față de alte localuri kid-friendly, liniștea s-a păstrat aici ambele dăți.
Cât despre ingrediente, preparatele din meniul Hochmeister marca New Old Transylvanian Cuisine, conțin mai tot timpul un procent între 40 și 60% de produse locale din Sibiu și Mărginimea Sibiului. Clasicele supe creme de roșii sau ciuperci aici sunt de dovleac sau praz, pastele sunt făcute în casă, vei găsi și iepure în meniu, tot timpul vei vedea păstrăvul în diferite asocieri și vei putea gusta părți din vită mai puțin populare, precum limba.
Preparate internaționale cu arome tradiționale
Când vii de la soarele cu dinți al iernii de afară, fă bine de te încălzește cu o limonadă caldă cu gust incisiv de lămâie mixată cu grapefruit și trecută prin fructe de litchi. Este precum o înviorare, îți dă senzația dorită de cald și te și dezmeticește din somnolență.
Din fericire a apus vremea când bruschetele clasice cu roșii se găseau în mai toate restaurantele. Aici chef-ul de la Hochmeister a lăsat bruschetele în meniu, dar le-a adaptat cu produse locale. Așa am putut gusta o pufoasă dar și crocantă tartină cu pâine cu maia, al cărei păstrăv afumat din Sadu mi-a lăsat o amintire aromată. Cât despre tartina cu prune uscate și brânză de capră, aș putea spune că intră foarte bine la categoria desert, căci dulceața prunelor bate sărat-acrișorul brânzei tartinabile.
Musai să încerci tocana de iepure cu mămăligă și fructe de sezon caramelizate. O furculiță cu niște carne fragedă de iepure, un pic de gutuie parfumată și ceva mămăligă trecută prin sos este cel mai gustos lucru care ți se poate întâmpla într-o zi friguroasă.
Mereu găsesc pulpă de rață în restaurante și-mi place să urmăresc cu ce alte legume și fructe este scoasă în evidență. Aici am întâlnit-o în compania unei conopide rumenite în untură de rață și revigorată de un sos de cireșe fierte în vin. Gustul complet este unul fin, iar preparatul se dovedește a fi o alegere mult mai ușoară decât te-ai aștepta de la rață.
Rar mi se întâmplă să găsesc limbă de vită în meniul restaurantelor. Cea de la Hochmeister vine cu piure de păstârnac, praz flambat în cognac și sos brun și se lipește repede de sufletul oricărui gurmand datorită mușchiului fraged, care se topește în gură.
Un alt preparat ce mi-a lăsat liniște și pace în stomac a fost mușchiul de vită cu piure de dovleac și ciuperci de pădure, care combină toate gusturile și texturile într-un singur preparat, fără a-l încărca. Este cu siguranță unul dintre cele mai bune preparate cu mușchi de vită încercate până acum.
Hochmeister și deserturi ca la bunica acasă
Bunica mea, o lipoveancă de la Tulcea face niște papanași fierți, pe bază de brânză de vaci, dar pe care îi servește doar cu smântână și un praf de sare. Fix aceiași papanași fierți se găsesc la Sibiu, dar sunt alăturați cu gem de afine, pe lângă smântâna grasă ce-i cocoloșește. Acești papanași sunt un bun starter pentru cufundarea treptată în deserturile de la Hochmeister.
Deși inițial nu ne-a făcut cu ochiul, chelnerul a insistat să luăm și alivanca cu iaurt și gem de casă. Îi mulțumim retroactiv, căci turta aceea umedă, făcută cu mălai și o cantitate echilibrată de zahăr, ne-a dus cu gândul la budincile din copilărie. Clar o vom comanda din nou când mai venim la Hochmeister.
Laptele de pasăre cu biscuit de cafea este acel desert un pic prea dulce, în special după o masă copioasă, dar a cărei greutate imperceptibilă te face să ai o experiență senzorială de vis la fiecare linguriță.
Credit foto: Teodora Țeican
Hochmeister rămâne un loc în care vom reveni cu drag, pentru meniul mereu în schimbare ce se folosește de produsele locale, designul primitor și călduros, staff-ul grijuliu și atent și ori de câte ori ne dorim un restaurant în care știm sigur că există o loc de joacă pentru copii.
![]() |
Adresă:
Program:
Contact:
|
Overpriced hipster locale. The dishes are really not that special, prices are rightfully disrespectful if you consider the quality of the food. And of course this comment will not be approved because all these “review” sites are just commercials to the places.
[…] restaurante Bucuresti pentru 2020 divers, dar și două recomandări din Cluj-Napoca, plus una din Sibiu, că tot am reușit în 2019 să îl vizităm mai îndeaproape. Iată unde îți recomandăm și […]