Dancing Lobster din incinta complexului Pescariu Sports&Spa îți potolește poftele de pește și fructe de de mare proaspete și deserturi cremoase, preparate după bazele bucătăriei portugheze. De cum intri faci cunoștință cu ceea ce poate fi cina ta din acvariu, adică crabi sau homari, după care privirea ți se mută la piața de pește proaspăt.
Lobby-ul localului este ca un preludiu pentru plăcerea vizuală pe care o ai când intri în sala de mese, unde tronează o canapea ce delimineatază spațiul în două. O dată ai spațiul spre bucătăria deschisă, unde majoritatea clienților preferă să ia masa, și zona ce conține un separeu înconjurat de vinuri pentru persoanele care vor discreție la masă. Totul abundă într-o lumină caldă care se mulează perfect cu playlist-ul de melodii portugheze care te duce când spre visare, când spre carnaval. Din când în când serile sunt presărate cu momente muzicale de fado, la care se ține cont de eticheta acestui tip de muzica și esti rugat să nu vorbești în timpul actului artistic.
Designul te cucerește prin combo-ul de nuanțe de albastru cu cele de pământ, parcă să te aducă și mai mult pe plaje portugheze precum Peniche, Azenhas da Mar sau Algarve. Pe noi ne-au fascinat toate tipurile de faianță și gresie folosite, despre care am aflat că au fost aduse chiar din Portugalia, proprietari fiind Rodica, o româncă și sotul ei, Jose, portughez cu acte în regulă, oameni foarte calzi și prietenoși, pe care îi vei întâlni mai tot timpul la Dancing Lobster.
Până ne-am decis ce preparate să alegem am cerut o carafă de 2 litri de Sangria făcută cu spumant în care înotau fructe de pădure din abudență și pe care-o recomandăm cu plăcere.
Drept couvert am primit un platou cu câteva măsline verzi, pe care le-am împrietenit cu felii de pâine cu unt și pateu de sardine. Dulcele pateului aromat a mers perfect cu gustul sărat al măslinelor.
Ne-am oprit la fix din mâncat feliuțele proaspete de pâine atunci când au venit creveții a la Guilho în sos de vin cu usturoi, pentru că le-am înmuiat pe toate în minunația de sos în care pluteau crustaceele. Tot la aperitiv am încercat și midiile gratinate, dar și crochetele asortate cu pește, cu creveți sau cu cartofi, toate ușor picante și cât se poate de confort food.
Caracatița a Lagareiro ne-a suprins prin dimensiunea impresionanta a tentaculelor din farfurie dar și prin faptul că era cât se poate de bine făcută. Am stors niște lămâie pe ea și am savurat-o cu cartofii copți pe pat de spanac.
Evident că găsești și binecunoscutul cod portughez, marinat în prealabil, al cărui gust sărat variază de la cod la cod. Noi am luat spre degustare bacalhau com broa (un crumble de mămăligă) cu cartofi la cuptor pe pat de spanac. Este un preparat arhi-îndestulător, care cere multicel vin, datorită gustului sărat, dar care nu ne-a provocat vreo plajă de plăcere impresionantă.
Dacă peștele nu este cel mai bun prieten atunci când vine vorba de mâncare, poți încerca feliile de porc preto, acel porc negru din Peninsula Iberică cu chipsuri din cartofi dulci și piure de castane.
Lasă loc pentru desert pentru că musai trebuie să încerci Pastel de nata, mini tarta portugheză pe bază de cremă de ou, care este incredibil de bună când iese proaspăt din cuptor, dar care-și pierde valențele de plăcere cu cât stă mai mult afară. Este la fel ca în cazul merdenelei noastre, care e minunată când e aburindă și doar satisfăcătoare când e călâie.
Budinca Abade Priscos este la prima vedere o cremă de zahăr ars și într-adevăr printre ingrediente se numără zahărul și oul, dar acest desert vine cu elementul surpriză, untura de porc, ceea ce-l face un dulce care-ți dă senzații extreme, când de gust sublim, când de desert greu de plăcut.
Dacă deși ai mâncat prea mult și totuși simți nevoia de desert, ia-ți Molotoff, o budincă din albuș de ou stropită cu caramel fin și crocant. Este un desert ca un voal ce aduce un pic a lapte de pasăre.
Meniul de băuturi conține mai mult de jumătate vinuri, cele portugheze deschizând lista, dar găsești și românești sau spaniole. Noi am dat vinul pe Sangria și am încercat și Ginjina, vișinata lor cremoasă dar și Beirao, un lichior popular portughez, care la gust te duce cu gândul la un Jägermeister ceva mai mentolat.
Credit foto: Teodora Țeican
Ce ne-a plăcut la Dancing Lobster
- Design-ul și atmosfera localului
- Creveții a la Guilho, caracatița a Lagareiro și desertul Molotoff
Unde mai e de lucrat la Dancing Lobster
- Nu avem ce să-i reproșăm restaurantului, chiar dacă unele preparate nu au fost pe gustul nostru, asta nu s-a întâmplat din motivul că ar fi prost gătite, ci a ținut strict de gustul personal.
 |
Program:
Contact:
|
Foarte frumos si stilat restaurant cu preparate bine alese si gândite. Sper sa ajung si eu sa il vizitez.