De cum vezi din stradă restaurantul Mozzafiato, cu apariția lui impunătoare ce aduce a orgă supradimensionată, îți dai seama că vei avea parte de o experință stilată. Cele două uși de sticlă îți deschid calea către un restaurant spațios și aerisit unde joacă reflexiile, suprapunerile și schimbările de nivel. Locul îți setează un cadru rafinat cu elemente de design contemporan și detalii elegante, toate într-un cadru muzical de jazz.
În meniu au întâietate pastele, peștele și fructele de mare, dar și preparatele din carne. Cât despre prețuri, ele sunt peste medie, dar găsești atât preparate pentru un buget cuminte, cât și unele de spart pușculița sau de venit în ziua de salariu.
Prima întâlnire culinară a fost antipasto MozzaFiato Terra, un platou cu mezeluri și brânzeturi italienești, servite la temperatura camerei dintre care amintim un prosciutto crudo de Parma cu gust ușor, bresaola, acest mezel de culoarea roșu viu cu gust sărat și aromat, roșii uscate proaspăt scoase din ulei de măsline, o mozzarela Buffalo, ce te face să-ți încetinești masticația, tocmai pentru a o savura mai bine și parmezan tăiat grosier ce a mers ca uns cu focaccia caldă. Am mai avut un tip de brânză pe platou, asemănătoare cu parmezanul dar mai untoasă și mai sărată, care ni s-a zis că tot parmezan este.
Ne-a făcut cu ochiul supa de homar ce este o supă cremă în care homarul pare că a fost în trecere rapidă, căci gustul intens vine mai degrabă de la roșii decât de la regele crustaceelor. Pentru o supă ce costă cât o friptură într-un loc cu pretenții mai mici, ne așteptam la o aromă mai sănătoasă de homar.
Și cum restaurantul are în meniu un număr însemnat de paste, am luat gnocchi de casă cu o textură densă, probabil de la cartofii din compoziție, aduse laolaltă cu un sos de roșii aparte (Datterino) parfumat cu busuioc, elastizat cu parmezan și mozzarella și completat cu fior di latte, ce am descoperit ulterior că este o cremă de lapte italienească.
Tagliolini cu trufe și parmezan au fost mult apreciate. Mai ales că ne-am tot învârtit în jurul lor să le fotografiem și totuși și-au păstrat textura suculentă chiar și după ce s-au răcit un pic. Poate să fi fost parmezanul maturat 30 de luni laolaltă cu compoziția pastelor de casă, cert este că preparatul a urcat în ierarhia pastelor ce definesc acest restaurant.
Porția de ravioli cu mozzarella și ricotta de bivoliță tăvălite printr-un sos de legume de sezon și busuioc s-a dovedit a fi calea către fericirea simplă, dar memorabilă, sosul de roșii proaspăt ieșind puternic în evidență alături de bucățelele de dovlecel.
Dintre pești am ales tonul la grătar ce l-am acompaniat cu o peperonatta cu capere. Am cerut tonul făcut medium și deși culoarea roz crud ne spunea că stăm față în față cu un pește zemos și suculent, acesta s-a dovedit a fi cam uscat. Totuși, gustul i-a rămas savuros.
Ne-am bucurat să dăm de un desert pentru care am făcut o adevărată pasiune în ultima vreme. Cele 3 rulouri de Cannoli alla Siciliana sunt crocante și conțin o cremă fină și aromată.
Baba napoletana este de încercat mai ales dacă ești fan savarină. Însiroparea este însă mult mai discretă, iar gustul general este dat de o aromă de rom.
Tiramisu de aici are un gust balansat de dulce și amar, cu o textură pufoasă reușită. Ni s-au aprins beculețele de plăcere și la Moelleux au chocolat cu înghețată, adică souffle de ciocolată cu un incredibil de bun sorbeto de zmeură.
Credit foto: Teodora Țeican
Mergi la Mozzafiato pentru o cină într-o atmosferă mondenă cu preparate din ingrediente italienești de calitate și transformă o zi normală sezonul acesta într-una foarte specială.
Ce ne-a plăcut la Mozzafiato
- Am apreciat pastele în toate variantele încercate
- Muzica jazz aleasă pentru fundalul sonor
- Design-ul atent gândit al restaurantului
Unde mai e de lucrat la Mozzafiato
- Meniul în română conține multe denumiri în italiană, care nu sunt intuitive, pare să fie făcut doar pentru cunoscători.
- Supa de homar are nevoie de o mai bună definire
 |
Program:
Contact:
|
Leave A Comment